De cîte ori se poate îndrăgosti omul în viață?
Există întradevăr oameni care iubesc o singură dată?
Există oameni care nu iubesc deloc sau care iubesc pe orice persoană cu care se întîlnește?
Cît durează dragostea?
Cît de profundă e dragostea?
Unde este limita dintre iubire și deprindere de o persoană?
Atîtea întrebări iar răspunsuri sunt diferite deoarece păreri sunt cîți oameni pe pămînt.
Se întîmplă că te îndrăgostești pînă peste urechi. Vă mutați împreună și tot e minunat iar apoi se încep certurile. Ajungi în momentul cînd sunteți insuportabili unul pentru altul. Vă chinuiți luni în șir ca să reparați o iubire ce a devenit toxică. Vă despărțiți. Tu plîngi iar el se distrează, tu numeri nopțile nedormite iar el fetele care trec prin patul lui. Încerci să treci peste dar toți te dezgustă. Trec săptămîni și luni de zile, trece un an aproape doi iar tu încă nu poți să vezi în nimeni un competent iubit sau cel puțin simpatie. Ești într-o stare de disperare și te ții de firul amintirilor.
Închizi ochii înainte de culcare și a miia oară îți imaginezi înscenarea unei întîlniri cu dînsul. Ce îi vei spune, cum vei proceda...
Și totuși apare cineva în viața ta. Poate că nu este chiar persoana de care te-ai fi îndrăgostit la prima vedere, și nici măcar nu găsești prea multe teme de discuție dar continui să rămîi alături, să ieșiți seara la plimbări, să împărtășești fantezii care el nu le înțelege.
Te decizi să faci alegerea de ai acorda o șansă. Încerci să pui lucrurile cap la cap și găsești o mulțime de puncte pozitive dar nu găsești sentimente, emoții. Dacă sună - bine, dacă nu sună și mai bine.
Parcă ești la un pas - gata, gata să te convingi că îl iubești dar mai apare cineva de care ești la început dezinteresată, păstrînd doar relații de afacere iar mai apoi...
Cineva care îți provoacă frică și entuziasm, cineva care a intoxicat gîndurile tale fără motiv.
Este cea mai nepotrivită persoană pentru a-ți închipui o eventuală relație.
Sunteți mult prea diferiți, faceți parte din generații cu o diferența prea mare, dar gîndurile sunt atît de tentante, Te mustră conștiința fiindcă încă nu știi ce te leagă de persoana dată, cu ce drept l-ai inclus în fanteziile tale. Tot ce știi este că simți un anumit contact cu privirile lui, cu vocea, cu atenția pe care ți-o acordă făcîndu-te să te simți specială. În poziția sa își permite cu multe să vorbească la fel de special, să le admire caracterul, să le dezmierde iar asta te enervează.
Îți scrie, din cînd în cînd, să îți amintească de existența lui de care tu nu poți uita de ceva timp. Nu îți face avansuri în sens direct și totuși ești atît de confuză: ce vrea dela mine? De ce nu-mi dă pace? Cum să reacționez la toată atenția această? Cîtă importanță să dau?
Ești legată din ambele părți. Să te lași dusă de val cu persoana care îți deschide explozii de emoții doar printr-un simplu: -ce faci? sau să te întorci cu picioarele pe pămînt lîngă cel în care vezi un viitor și îți este cald și bine, iar sufletul nu îți este tulburat de nimic?
De ce oamenii își complică situația prin atîtea gînduri nespuse și zîmbete neafișate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu