Să scriem cuvinte e mai ușor decât să le vorbim,
E mai ușor să ne-nfârnăm și să strigăm,
Decât să ne iubim,
E mult mai simpu să distrugem să plecăm,
Decât să stăm, să construim.
Aveam un singur lucru de făcut:
Să fim cuminți și să-nvățăm,
Atît ni se cerea cât eram mici – să ascultăm!
Și recunosc, ne era greu:
„ - Cum să nu răspundem înapoi?
- De ce să nu călcăm cuvântul tău?
- Să vin acasă înainte de-asfințit...
- Să nu stric vazele din casă, să nu mint...”
Credeam că chin mai mare-n lume nu-i,
Căci, nu știam atunci durerea sufletului!
Ziceam că o să fim mari și-n lume-o să plecăm,
Ca să uităm de lucru, de tine să uităm.
Și am uitat de toate - de cele mai frumoase:
De câmpurile verzi, de vie și de case,
Și am uitat de tine, de mâna ta cea caldă,
De vorbă și de zâmbet, de fuga prin ogradă.
Știu, o zi nu este de ajuns
Ca să-ți trimitem flori și versusi ce n-am spus,
Și cât de dulce sună chemarea asta: „Mama!”
Curând și eu voi ști, acum nu prea-mi dau seama!
Ți-am dat atâtea poezii și versuri chiar de mică.
Nu ți-am citit nici una!... de ochii tăi mii frică.
Atît de rar mă văd în ei, pe-o fugă pe acasă,
De atâtea ori te văd zâmbind, iar ei îți lăcrimează.
Te-am întrebat: „De 8 Martie ce vrei ca să-ți aduc?”
„- Nu vreau nimica Mami, vreau doar să te cuprind.
Și nu vreau flori, decât să-mi cumperi un buchet,
Ia-mi una de vazon – așa ar fi perfect!
Și eu ți-am cumpărat cadou, deja nu mai ești mică,
Curând vei știi ce-i Mamă, iar eu voi fi bunică.
De 8 Martie la noi e altă sărbătoare,
Că-n casa noastră mică un nou membru apare.
Veniți acasă puilor că mama vă așteaptă,
Să-mi legăn nepoțelul așa cum și pe tine,
Te legănam ODATĂ!...”
marți, 18 iunie 2019
Mama...Cu 8 Martie
MAMA....
Aș fi vrut să fie altfel. Aș fi vrut să fie soare pe pămâtul nostru. Aș fi vrut să fie sămânță de om bun. Și atunci poate era să fim și noi cu toții acasă. Aș fi vrut să se fi născut veșnicia la sat, după cum spunea Blaga, dar nu este... Și MAMA ar fi avut veșnicia ei.
Aș fi vrut să avem 8 vieți și atunci, poate, am fi reușit să-ți întoarcem toată liniștea care ai pierdut-o: nopți nedormite, lacrimi și sughițul acelor cuvinte dureroase, care noi le aruncăm fără să ne dăm seama. EA, care ne arăta de atâtea ori și cu atîta răbdare,cum să legăm 2 șireturi la un papuc, strînge în inima ei atîta dezamăgire, că nu știe cum să restabilească o parolă, sau cum să atașeze o poză la un email. Aș fi vrut ca inima ei să nu strîngă toți nervii și supărările noastre de serviciu sau viața personală, și tot ea este cea care vine și ne cuprinde. Oare ne dăm noi seama, până la urmă, CÂT DE MARE este INIMA DE MAMĂ? Aș fi vrut ca în fiecare zi să pot să-ți aduc un buchet de flori sau măcar unul de zîmbete. Și aș mai fi vrut să nu treacă prin tine toată durerea noastră.
Oare cer prea multe?
Știu că aștepți de la mine vreo poezie sau o felicitare micuță,ca pe vremuri, când era toată casa doar bucățete de hîrtie colorată, reviste decupate și clei vărsat pe covor.
Dar am să te dezamăgesc. Astăzi, gîndurile mele s-au așternut epic. Pentru că epice sunt și emoțiile atunci cînd vin seara acasă și strig: „Eu am venit!”, iar glasul tău plin de duioșia așteptării îmi răspunde „Puiuț, hai să-ți gătească mămica ceva!”
Încă nu am învățat să apreciem existența TA lângă noi și mereu au fost lucruri mai importante: studii, un job cu perspectivă, iubiri și dezamăgiri...iar după toate acestea tot tu ești cea care ne trezește și ne luminează.
Poate că am spus prea multe și nimeni nici nu va citi până la urmă dar în spatele orgoliului și ambițiilor noastre se află tot mama, din dragoste de ai arăta că poate să fie mîndră de noi. Tu iartă-ne! Că nu știm! Nu știm să te iubim. Dar știm că TU ȘTII să ne iubești pur. Și noi vom învăța în fiecare zi de la tine. Iubește-ne ca să putem iubi ca tine! Cuprinde-ne ca să putem oferi și noi căldură altora. Dragostea ta va salva lumea!
Cu sărbătoarea de 8 Martie!
Mulțumesc pentru TOT! Să știi că te iubesc chiar și atunci când tac, chiar și atunci când uit să-ți mulțumesc pentru ceaiul de dimineața sau cînd alerg la serviciu sau cînd vin foarte târziu și deja dormi. Te iubesc și să știi că am renunțat la multe ca să pot avea grijă de tine, ca să te fac să zâmbești măcar și în micile momente dintre serviciu și....serviciu! Pot să spun un lucru. Răbdarea ta poate cuprinde Universul. Îți mulțumesc și pentru asta!
Aș fi vrut să fie altfel. Aș fi vrut să fie soare pe pămâtul nostru. Aș fi vrut să fie sămânță de om bun. Și atunci poate era să fim și noi cu toții acasă. Aș fi vrut să se fi născut veșnicia la sat, după cum spunea Blaga, dar nu este... Și MAMA ar fi avut veșnicia ei.
Aș fi vrut să avem 8 vieți și atunci, poate, am fi reușit să-ți întoarcem toată liniștea care ai pierdut-o: nopți nedormite, lacrimi și sughițul acelor cuvinte dureroase, care noi le aruncăm fără să ne dăm seama. EA, care ne arăta de atâtea ori și cu atîta răbdare,cum să legăm 2 șireturi la un papuc, strînge în inima ei atîta dezamăgire, că nu știe cum să restabilească o parolă, sau cum să atașeze o poză la un email. Aș fi vrut ca inima ei să nu strîngă toți nervii și supărările noastre de serviciu sau viața personală, și tot ea este cea care vine și ne cuprinde. Oare ne dăm noi seama, până la urmă, CÂT DE MARE este INIMA DE MAMĂ? Aș fi vrut ca în fiecare zi să pot să-ți aduc un buchet de flori sau măcar unul de zîmbete. Și aș mai fi vrut să nu treacă prin tine toată durerea noastră.
Oare cer prea multe?
Știu că aștepți de la mine vreo poezie sau o felicitare micuță,ca pe vremuri, când era toată casa doar bucățete de hîrtie colorată, reviste decupate și clei vărsat pe covor.
Dar am să te dezamăgesc. Astăzi, gîndurile mele s-au așternut epic. Pentru că epice sunt și emoțiile atunci cînd vin seara acasă și strig: „Eu am venit!”, iar glasul tău plin de duioșia așteptării îmi răspunde „Puiuț, hai să-ți gătească mămica ceva!”
Încă nu am învățat să apreciem existența TA lângă noi și mereu au fost lucruri mai importante: studii, un job cu perspectivă, iubiri și dezamăgiri...iar după toate acestea tot tu ești cea care ne trezește și ne luminează.
Poate că am spus prea multe și nimeni nici nu va citi până la urmă dar în spatele orgoliului și ambițiilor noastre se află tot mama, din dragoste de ai arăta că poate să fie mîndră de noi. Tu iartă-ne! Că nu știm! Nu știm să te iubim. Dar știm că TU ȘTII să ne iubești pur. Și noi vom învăța în fiecare zi de la tine. Iubește-ne ca să putem iubi ca tine! Cuprinde-ne ca să putem oferi și noi căldură altora. Dragostea ta va salva lumea!
Cu sărbătoarea de 8 Martie!
Mulțumesc pentru TOT! Să știi că te iubesc chiar și atunci când tac, chiar și atunci când uit să-ți mulțumesc pentru ceaiul de dimineața sau cînd alerg la serviciu sau cînd vin foarte târziu și deja dormi. Te iubesc și să știi că am renunțat la multe ca să pot avea grijă de tine, ca să te fac să zâmbești măcar și în micile momente dintre serviciu și....serviciu! Pot să spun un lucru. Răbdarea ta poate cuprinde Universul. Îți mulțumesc și pentru asta!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)