Iubesc cu toată sinceritatea și tot sufletul. Este a 3 dragoste a mea în care m-am băgat pîn peste cap.Iubesc dar sufăr. Nu văd dragoste în schimb, nu văd atenție,nu văd sentimente, văd doar un om preocupat de toate mai puțin de mine, de sănătatea mea, de fericirea mea, de dragostea mea.
Mă zbat între gîndul dacă are nevoie de mine sau eu așa cred. Poate încerc să mă agăț și eu de-o rădăcină de la mal care s-a uscat de mult.
Cum aș putea să te înțeleg. Nu suni, nu scrii... eu te sun și îmi zici că trebuie să te odihnești, să te regăsești cu gîndurile. Dar oare în gîndurile tale nu sunt eu?
Atunci unde sunt?
De atîtea ori am plecat ca să văd dacă vei merge după mine, dar tu nici nu mai întrebat unde plec?
De atîtea ori amîncercat să fiu tare cînd lacrimile fierb în ochii mei. Iar tu în bătaie de joc zici că sunt dramele mele.
Am încercat să te înțeleg. Poate vîrsta, poate dezamăgirea dar nimic nu poate fi o scuză pentru indiferența ta.Tu ești acel om care spunea la toți că mă iubește? și asta a fost acum vre-o 4 luni în urmă.
Unde este locul meu? lîngă tine sau undeva departe, unde nu ajunge lumina acestei lumi?
Unde este iubirea ceea de copil care sclipea în ochii tăi!
Unde este îmbrățișarea primei întîlniri a dimineții?
Unde este ciocolata ascunsă sub masa mea?
Unde este pupicul pe obrăjor și acel „o zi frumoasă scumpa mea!”.
De ce încerc atît să găsesc explicații tuturor acuzărilor tale, cuvintelor aruncate aiurea.
Cine sunt eu pentru tine?
Cine am fost?Unde am rămas în sufletul tău?
Trebuie să te scot din viața mea?
Asta ar însemna să trag cu penseta fiecare venă
și capilar din corpul meu - atît de adînc te-ai topit în mine.
Relația asta a devenit veninoasă și fiecare zi scurge din mine toate amintirile frumoase care mi-au mai rămas.
Aș vrea să mă salvezi dar tu mai mult mă otrăvești.
Toți îmi spun să te las, pentru că îmi aduci durere, dar eu aștept nopți întregi să suni, să vii, să mă cuprinzi.
Toți îmi spun că nu meriți dar eu te iubesc cu toată greutatea păcatului unui suflet rătăcit.
M-am gîndit și la sfaturile mamei tale:
„Ai de gînd să renunți așa pur și simplu? Pînă acum te-ai ținut și deja lași mîinile în jos? Eu știu cum este el, și știu că nu se gîndește dar pe urmă o să-i pară rău!”
Dar ce contează că o să-ți pară rău după ce-o să pierzi tot, sau poate asta și aștepți iar eu sunt atît de naivă și încă cred că ai nevoie de mine. Nu sunt naivă sunt o proastă care crede în viitorul nostru. Fără motive, fără fapte doar cred!
