În căutarea celei mai mari iubiri, am cunoscut multe suflete, dar niciunul nu s-a potrivit atât de bine ca al tău. Am făcut parte din multe povești în care am fost și fericită și rănită, am fost mințită dar și eu am mințit. Mi-aș cere scuze în fața celor care le-am promis că voi fi alături mereu și i-am lăsat fără să-i aștept ca să le zic în față. Mi-aș cere scuze în fața celor care mi-au dat cadouri și le-am acceptat aruncând în ochi speranțe și zâmbete naive. Nici nu știu câte persoane am rănit sau le-am făcut fericite. Nu le duc contul. Și nici eu nu țin ură pe cei care m-au rănit dar au rămas în sufletul meu ca iubirea copilului de 17 ani, iubirea adolescenței, iubirea maturității. Toate și toți m-au marcat oarecum spre bine. Încerc să învăț din greșeli. Oare cuiva i se primește? că mie nu prea. Am rămas același suflet naiv care merge nu cu capul înainte dar cu inima.
Și toate sufletele care le-am lăsat îmbrăcate pe mine, le-am dat uitării. Am rămas singură și goală într-un pustiu destul de comod pentru mine. Nu îmi era sete de nimeni și nimic. Undeva în depărtare auzeam câte un val de ocean care îmi trezea emoții de simpatie, dar admirîndu-l mă săturam repede mai ales că îmi aminteam de cîte ori m-am înecat în aceste ape.
Și într-o zi cu soare apăruse un căpitan în fața mea care și-a aruncat sufletul pe mine. M-am simțit deodată plină în catifea și iubire:
- dacă vreau să mă îngrop în nisip -tu mă scoți afară și îmi arăți cât de frumos este oceanul din ochii tăi;
- dacă sun tristă și dezamăgită - tu deodată îmi acorzi îmbrățișările tale calde și pline de viață;
-când vreau să fiu singură - îmi dai această singurătate în felul în care te simt aproape și știu că peste câteva ore o să-ți fie dor și o să vii să-mi aduci zâmbetul pe buze;
-chiar și când dorm, mă cuprinzi și mă ții așa ca să nu fug nici măcar pe altă parte a patului;
- când mă simt urâtă tu mereu știi cum să mă faci frumoasă...
Chiar dacă știu că nu vei spune niciodată Te iubesc așa cum vreau să-l aud, știu că în gândurile tale mereu mi-l șoptești.
miercuri, 26 decembrie 2018
joi, 13 decembrie 2018
Praf de stele
Nu stiu ce ma enervat mai tare: faptul că ai zis ca stiu doar
câteva cuvinte ce tin de informatica sau ca ti-am spus in șoaptă ca te iubesc
si nu ai răspuns nimic. Sau m-am supărat pe mine ca am zis te iubesc ca sa nu
auzi si degeaba așteptam un raspuns. De ce mereu imi imaginez povești care nu
se întîmplă. Credeam ca va fi ziua noastră exact 31 de
zile de când te stiu si doream sa fie tot atât de special, plimpbare, luminițe,
zâmbete, tot cerul deasupra noastră si aerul rece in care ti-as fi spus lângă
globurile de Crăciun Te iubesc si asa de tare m-am speriat de acest joc de
gânduri ca special m-am certat cu tine. Stiu ca m-am atasat mult, după atîta
timp ai venit ca o rază de soare, de asta si te numesc mereu моё
солнце...солнце...si daca mi-am permis sa cred in căldură care mi-o oferi nu as
vrea sa descopăr că e doar un joc si nu e reciproc. As vrea sa rup tot aici, cu
toate ca stiu -e prea tarziu pentru mine, dar poate nu e prea tarziu pentru a-mi salva timpul. Credeam ca toate cele 3 mari iubiri au trecut si ca va urma doar
simpatie, atașament si prietenie dar tu...tu...ce ai tu?..de ce tu? Nu esti
nici pe departe ce cautam si nici ideal, dar esti..eu...esti exact o bucățică
din mine, aceeasi nebunie din capul meu, esti un adevărat haos de praf de stele
care imi provoacă si zîmbete si frică și emotii si adevărate explozii de
fericire. Cu tine sunt eu, dar tu ?
Nu stiu ce sa astept de la tine, nu stiu cum sa-ti vorbesc, nu stiu cum sa ma comport. Vreau sa fiu eu cea adevarata si sa ma accepti asa cum sint, si..da! chiar vreau sa ma iubesti si as vrea sa-mi dau seama cand se va intimpla asta sau daca se intimpla, si, in genere, vreau sa tiu ce e in mintea ta!
Nu stiu ce sa astept de la tine, nu stiu cum sa-ti vorbesc, nu stiu cum sa ma comport. Vreau sa fiu eu cea adevarata si sa ma accepti asa cum sint, si..da! chiar vreau sa ma iubesti si as vrea sa-mi dau seama cand se va intimpla asta sau daca se intimpla, si, in genere, vreau sa tiu ce e in mintea ta!
sâmbătă, 1 decembrie 2018
Frica are alti ochi
Foarte mult timp am cautat răspunsul la o intrebare.
Care este momentul in care ne dăm seama că ne îndrăgostit?
De multe ori am gresit presupunând că oamenii se îndrăgostesc de parfum, haine, ochi, zâmbete, comportament, voce, bani, masini si multe alte chestii care te atrag la cineva din prima. Dar e o iluzie a rațiunii noastre. Noi asa dorim sa gandim ca ne-am îndrăgostit intr-o privire, intr-un miros, intr-o falsă materialitate...si dupa ce trece entuziasmul rămânem intr-o totală dezamăgire, golire sufletească, ca un burete scurs de apa, uscat si aruncat undeva in Gobi. Si atunci apare momentul când trebuie sa rupem inima cuiva spunând că..stii nu merge ... problema nu e in tine ci in mine....tu esti o persoana extraordinară dar nu sunt eu potrivita....meriti ceva mai bun..bla bla bla....si abia astepti ca sa fii iar liber si mai repede sa fugi de acea privire nedumerită, jalnica care cerșește atentia si dragostea ta.
Dar este si alta parte, atunci când nu te îndrăgostești in parfum, imagine, voce, comportament...nu stii cum, nu știi ce, si nu recunoști in genere persoană data lângă tine, în viața ta, în gândurile tale si crezi ca asta a fost. Nu se primeste pentru ca nu simți acea atracție fata de nimic. Prima invitație la plimbare, primul sarut, si astepti momentul sa zici ca nu vrei sa pierzi timpul. Stii ca ai alte variante, alternative de tot felul care încearcă să te ademenească, sa te invite la plimbări si cine in oras si nu ai curajul sa recunosti nici in fata ta nici a lor ca nu mai esti singura.
Atunci pui pe cantar viata ta libera si singuratica in care nu esti obligata nimănui cu nimic si a 2 greutate-viata noua care fuge prea repede si incepe cu mesaje de dimineata, plimbari, atentie, cuvinte, vise in care nu vreau sa mai cred sau sa mi se arunce iluzii in suflet ca niște cărămizi asa cum s-a întîmplat anterior.
Intr-o idee spontana de a arunca această nouă viață, brusc realizezi ca tie frică.
Tie frica sa pierzi tot...toate zîmbetele impreuna cu albastrul ochilor, parfumul, parul, hainele, toate stranse impreuna intr-un singur om. Si daca in acest moment tie frică să pierzi acest om - te-ai îndrăgostit !. Iată momentul. Iar ce este mai greu decat realizarea unui adevăr? Sa recunoști asta nu doar în fața ta dar si in fata lui. Si stii ce urmează ? Un raspuns!
Care?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)