Este o zi prea prea frumoasă ca să o pierzi,

Dar ai pierdut-o.

Nu te-ai gindit la ziua de mâine,

Te-ai gândit la cea de azi.

Acum nu poți să respiri același aer în care a respirat și Ea.

Ești mândru.

Mult prea mîndru ca să îi ceri iertare sau poate nici n-o iubești.

Lacrimile ei au spălat prea multe fețe de căpătâi ca să îți pese

și totuși nu-ți pasă.

Te gîndești unde e? ce face?

Te gîndești...

Dar asta n-o va întoarce înapoi.

Nimic nu mai este la fel...nici nimicul acesta nu mai există.

Totul s-a pierdut.

Unde?

Nicăieri ... sau pretutindeni...

***

It is a day too too beautiful to lose,
But you lost her.
You have not thought about tomorrow,
You have thought only about  today.
Now you can not breathe the same air where She breathed.
You are proud.
Too proud to ask her forgiveness or maybe you have not even loved her.
Her tears watered too many cushions because of your ignorance
but you do not care anyway.
Do You think where is she? what is she doing?
You only think ...
But that won't turn her back to you.
Nothing is the same ... Even this Nothing does not matters anymore.
Everything was lost.
Where?

... Nowhere or everywhere...