Dragostea nu e făcută pentru noi

Dragostea veșnică nu este pentru muritori. De fapt ea durează puțin. Nici 3 ani măcar nu durează, Dragostea o simți intens pînă în momentul cînd zici cu voce tare TE IUBESC. Din secunda după- nu mai simți nimic din ce ai spus sau ai simțit pînă atunci. De parcă tot misterul s-a spulberat și iepurașul a fost scos din pălărie fără nici o magie.
Dragostea adevărată nu există pentru că lumea e un teatru de păpuși iar păpușile nu pot iubi.
Dragostea durează secunde iar restul e dorință de a cuceri, de a sufoca cu emoții, de a face pe eroul sau eroina demonstrînd ce sacrificii poți aduce pentru ochii lumii.
Dragostea costă bani și investiții. Nu mai credeți că toate fetele se aruncă după bani și mașini luxoase, ele văd bărbați de succes, dar în primul rînd BĂRBAȚI, nu un copil care umblă cu lei de unu în buzunar, un tricou șifonat și caută cel mai ieftin trandafir de la ghișeurile străzii.
Dragostea este închisoare. Nu te eliberezi de nimic dacă spui despre sentimentele tale, din contra -  socoate că cineva are compromisuri împotriva ta și se poate folosi de slăbiciunea ta. Își va bate joc, se va folosi de charm și te va învîrti pe degete pînă nu vei face totul pentru persoana dată. Iar la urmă te va arunca, ca pe o cămașă veche.
Dragostea nu e scrisă în stele, în cifre sau în horoscop. Este doar o pulbere de cosmos ca să ducă lumea în eroare, ca să nu ne lase să trăim monoton și planificat.
Mai bine o prietenie pe viață decît o iubire de-o zi. Prietenia cunoaște iertare, cunoaște greșeli și acceptări - dragostea nu! Dacă ai greșit, iubirea nu iartă. ea ucide tot ce este frumos și otrăvește tot ce este dulce. Ea rupe pămîntul de sub picioare și pe cît te ridică mai sus cu atît te trîntește mai rău în pămînt.
           Nu este greu să iubești. Este greu să aștepți iubire. Nu aștepta niciodată nimic de la nimeni pentru că cele mai frumoase momente se întîmplă pe neașteptate.
Dar atîta timp cît încă nu ți-ai pierdut mințile după cineva trăiește LIBER...LIBER...LIBER..

Ea îl iubea... atît de rece ca pe un Zeu

Ea îl iubea... atît de rece ca peun Zeu.
Era un copil.
Iubea atît de matur. Poate mai matur decît unii adulți.
Îl urmărea precum nimfa Euridice pe Orfeu. Iar el nu. Nu o iubea.
Ea, era doar un copil.
O fată cu ochii ca gheața care te răstigneau în friguri dintr-o privire, dar sufletul ei era în flăcări. Nimeni nu știa. Dar ea ardea. Ardea pentru dînsul în cele mai satanice focuri.
Iar el mîndru și rece. Ca un nemuritor îl arunca în flăcările ei de fiecare dată cînd o privea și nici nu bănuia cît de tare îl iubește.
Tremura toată în prezența lui. Nu de frig. Tremura de prea multă văpaie.
Nopțile înscena tragredii în care el își joacă rolul alături de o oarecare Hera, ce îl ademenește cu cuvinte dulci și mîngîieri triumfătoare. El o sorbește ca îmbătat de vinul lui Dionis iar ea îi zimbește iscoditor semănînd Discordie.
Se trezește în lacrimi clocotinde căci e doar un copil.
Atît de fină, atît de adevărată... cu ochii reci ca un Luceafăr.
Ea îl iubea... atît de rece ca pe un Zeu.

Mi-e frică de tine

Mi-e frică de replicile nespuse care nu mi le arunci în față.
Mi-e frică se te privesc direct în ochi fiindcă mă pierd în ei.
Mi-e frică de atingerile tale scurte  care mă topesc.
Mi-e frică de glasul tău  care l-aş urma prin bezna unui labirint.
Mi-e frica de maturitatea ta în sufletul meu de copil.
Mi-e frică de atingerile care le primeşti din partea altor femei.
Mi-e frică de atenția pe care le-o acorzi altor femei.
Mi-e frică de frica pe care ți-o port.
Pentru că eşti tu - pentru că sunt eu - pentru că este o întregă lume necunoscută între noi.