Veninul meu!

Totuși nu pot să înțeleg!
Iubesc cu toată sinceritatea și tot sufletul. Este a 3 dragoste a mea în care m-am băgat pîn peste cap.
Iubesc dar sufăr. Nu văd dragoste în schimb, nu văd atenție,nu văd sentimente, văd doar un om preocupat de toate mai puțin de mine, de sănătatea mea, de fericirea mea, de dragostea mea.
Mă zbat între gîndul dacă are nevoie de mine sau eu așa cred. Poate încerc să mă agăț și eu de-o rădăcină de la mal care s-a uscat de mult.
Cum aș putea să te înțeleg. Nu suni, nu scrii... eu te sun și îmi zici că trebuie să te odihnești, să te regăsești cu gîndurile. Dar oare în gîndurile tale nu sunt eu?
Atunci unde sunt?
De atîtea ori am plecat ca să văd dacă vei merge după mine, dar tu nici nu mai întrebat unde plec?
De atîtea ori amîncercat să fiu tare cînd lacrimile fierb în ochii mei. Iar tu în bătaie de joc zici că sunt dramele mele.
Am încercat să te înțeleg. Poate vîrsta, poate dezamăgirea dar nimic nu poate fi o scuză pentru indiferența ta.Tu ești acel om care spunea la toți că mă iubește?  și asta a fost acum vre-o 4 luni în urmă.
Unde este locul meu? lîngă tine sau undeva departe, unde nu ajunge lumina acestei lumi?
Unde este iubirea ceea de copil care sclipea în ochii tăi!
Unde este îmbrățișarea primei întîlniri a dimineții?
Unde este ciocolata ascunsă sub masa mea?
Unde este pupicul pe obrăjor și acel „o zi frumoasă scumpa mea!”.
De ce încerc atît să găsesc explicații tuturor acuzărilor tale, cuvintelor aruncate aiurea.
Cine sunt eu pentru tine?
Cine am fost?
Unde am rămas în sufletul tău?
Trebuie să te scot din viața mea?
Asta ar însemna să trag cu penseta fiecare venă
și capilar din corpul meu  -  atît de adînc te-ai topit în mine.
Relația asta a devenit veninoasă și fiecare zi scurge din mine toate amintirile frumoase care mi-au mai rămas.
Aș vrea să mă salvezi dar tu mai mult mă otrăvești.
Toți îmi spun să te las, pentru că îmi aduci durere, dar eu aștept nopți întregi să suni, să vii, să mă cuprinzi.
Toți îmi spun că nu meriți dar eu te iubesc cu toată greutatea păcatului unui suflet rătăcit.
M-am gîndit și la sfaturile mamei tale:
„Ai de gînd să renunți așa pur și simplu? Pînă acum te-ai ținut și deja lași mîinile în jos? Eu știu cum este el, și știu că nu se gîndește dar pe urmă o să-i pară rău!”
Dar ce contează că o să-ți pară rău după ce-o să pierzi tot, sau poate asta și aștepți iar eu sunt atît de naivă și încă cred că ai nevoie de mine. Nu sunt naivă sunt o proastă care crede în viitorul nostru. Fără motive, fără fapte doar cred!

Invitație la nuntă...

Tot timpul m-am condus în viață după criterii și principii:
-cum îmi aleg prietenii,
- cu cine vorbesc și cum vorbesc
-cu cine mă întîlnesc și îmi petrec timpul...
M-am condus după părerile oamenilor și ceea ce cred alții despre mine, mai puțin m-am gîndit la fericirea mea.
Acum, după atîtea relații eșuate, prietenii care le-am dat uitării și oameni cu care mă limitez să vorbesc , am ales să fiu singură. Totul mergea bine și în liniște. Universitate - lucru, lucru - universitate, lecții de chitară, cursuri auto și muzica din căști. Viață personală - zero!.
Așa, într-o oarecare jumate de zi, m-a văzut el. Așteptam liniștită, la un colț de intersecție, instructorul meu auto, mașina mică,roșie în care mă refugiam pe o oră jumate în fiecare zi : nervi aruncați pe taxiști și șoferi agresivi care te taie în plină bandă.
Mi-a tulburat liniștea  apropiindu-se de mine printr-un „pe cine așteptați?”. Nu aveam chef de discuții și i-am răspuns monoton pe cine și ce aștept. A înțeles că nu are șanse de a găsi vre-un contact cu mine și a plecat în chestiile lui. Chestii importante de om însemnat (da, mă rog,  nu asta contează... ). Nu mi s-a întipărit figura, imaginea, doar vocea și ochii. Un timbru plăcut de bărbat încrezut și ochii ca focul, Lumina soarelui de ora 4 seara, băteau în irisul ochilor săi negri dîndu-le o culoare deun cărămiziu arzînd.
Ne-am revăzut peste cîteva zile de la distanța de cîțiva metri. El se întorcea din oraș cu o domnișoară ce se afla la conducere în mașina lui, eu, tocmai plecam acasă după ora mea de conducere a colegului său de serviciu. M-a văzut și mi-a zîmbit plecînd capul în jos cu un respect profund. I-am zîmbit în răspuns iar pe buze mi s-a citit un bună ziua! indiferent.
S-a întîmplat așa că instructorul meu trebuia să plece de la școala dată, iar eu trebuia să trec la altul. Nu am vrut. De ce aș vrea? Eram conștientă că mă va instrui El -  cel care mi-a tulburat liniștea atunci, cel care simțeam că mă urmărește, mă caută, , mă așteaptă. Altă alegere nu am avut.Acolo îmi era convenabil prețul, calitatea și mașinile.
Am făcut însă pasul și am sunat după un timp. Straniu - glasul care a răspuns, de parcă îmi aștepta apelul. Nuștiu cum s-au petrecut toate. Nuștiu cum... Persoana pentru care purtam un respect enorm păstram o distanță cosmică. Credeam că la vîrsta lui, are familie, copii, e fericit și este un bărbat de succes. Nu am înțeles nimic. De ce eu? de ce atîta atenție, pe care o transformam involuntar în relație de student - profesor și mă îndepărtam tot mai mult de dînsul. Totuși simțeam că multe rămîn nespuse, și acele priviri furișate pe ascuns le simțeam ca pe niște sărutări.
El a deshumat în mine emoții care nu doream să le recunosc. Mi-a fost frică. El - Eu - ce vor crede toți ?, cum se vor uita?, ce vor judeca? ce va crede mama? fratele? M-a cuprins o panică profundă și am ținut tot în taină. L-am convins și pe dînsul să-mi fie complice. Pentru mine este o crimă, o diferență prea mare, principii severe care au trecut peste normă, dar îl iubesc și mă iubește...
și cu toate acestea lui îi era indiferent, de parcă ar fi gata oricînd să strige la toată lumea cît mă iubește și cît de fericit este, sau poate sunt doar iluziile mele.


Fratele, reîntors recent în țară, pe un timp scurt nu s-ar fi interesat vre-o dată de viața mea personală fiindcă o are pe al lui și ce ar fi putut afla interesant despre mine dacă nu ma văzut vre-o cîteva luni. Mama, mereu ocupată cu serviciul ei stresant de profesoară, reușea doar să-mi arunce vre-o două întrebări cum la lucru și dacă am poftă de mîncare cînd mă întorceam seara tîrziu.

Am avut o șansă timp de 2 săptămîni să-i spun fratelui și mamei dar nu am avut curaj. Sunt o fricoasă. Și m-am îngropat în propria frică și minciuni căci au aflat singuri, nu știu de unde, nu știu cum. Tot ce am primit ca răspuns după tăcerea lor  de cîteva zile că „nu l-aș vrea ca ginere”.
Iar fratele, înainte de plecarea sa, cu toată supărarea citită în ochii lui, m-a cuprins șoptind: „să nu mă chemi la nuntă, nu voi veni”. 

Invitație la nuntă nu va fi, nici nuntă nu va fi. Mă costă prea mult, mă costă familia mea, iar fericirea și dragostea sunt trecătoare.

Iartămă! Imperiul de care vorbeai nu poate exista!

Dragostea nu e făcută pentru noi

Dragostea veșnică nu este pentru muritori. De fapt ea durează puțin. Nici 3 ani măcar nu durează, Dragostea o simți intens pînă în momentul cînd zici cu voce tare TE IUBESC. Din secunda după- nu mai simți nimic din ce ai spus sau ai simțit pînă atunci. De parcă tot misterul s-a spulberat și iepurașul a fost scos din pălărie fără nici o magie.
Dragostea adevărată nu există pentru că lumea e un teatru de păpuși iar păpușile nu pot iubi.
Dragostea durează secunde iar restul e dorință de a cuceri, de a sufoca cu emoții, de a face pe eroul sau eroina demonstrînd ce sacrificii poți aduce pentru ochii lumii.
Dragostea costă bani și investiții. Nu mai credeți că toate fetele se aruncă după bani și mașini luxoase, ele văd bărbați de succes, dar în primul rînd BĂRBAȚI, nu un copil care umblă cu lei de unu în buzunar, un tricou șifonat și caută cel mai ieftin trandafir de la ghișeurile străzii.
Dragostea este închisoare. Nu te eliberezi de nimic dacă spui despre sentimentele tale, din contra -  socoate că cineva are compromisuri împotriva ta și se poate folosi de slăbiciunea ta. Își va bate joc, se va folosi de charm și te va învîrti pe degete pînă nu vei face totul pentru persoana dată. Iar la urmă te va arunca, ca pe o cămașă veche.
Dragostea nu e scrisă în stele, în cifre sau în horoscop. Este doar o pulbere de cosmos ca să ducă lumea în eroare, ca să nu ne lase să trăim monoton și planificat.
Mai bine o prietenie pe viață decît o iubire de-o zi. Prietenia cunoaște iertare, cunoaște greșeli și acceptări - dragostea nu! Dacă ai greșit, iubirea nu iartă. ea ucide tot ce este frumos și otrăvește tot ce este dulce. Ea rupe pămîntul de sub picioare și pe cît te ridică mai sus cu atît te trîntește mai rău în pămînt.
           Nu este greu să iubești. Este greu să aștepți iubire. Nu aștepta niciodată nimic de la nimeni pentru că cele mai frumoase momente se întîmplă pe neașteptate.
Dar atîta timp cît încă nu ți-ai pierdut mințile după cineva trăiește LIBER...LIBER...LIBER..

Ea îl iubea... atît de rece ca pe un Zeu

Ea îl iubea... atît de rece ca peun Zeu.
Era un copil.
Iubea atît de matur. Poate mai matur decît unii adulți.
Îl urmărea precum nimfa Euridice pe Orfeu. Iar el nu. Nu o iubea.
Ea, era doar un copil.
O fată cu ochii ca gheața care te răstigneau în friguri dintr-o privire, dar sufletul ei era în flăcări. Nimeni nu știa. Dar ea ardea. Ardea pentru dînsul în cele mai satanice focuri.
Iar el mîndru și rece. Ca un nemuritor îl arunca în flăcările ei de fiecare dată cînd o privea și nici nu bănuia cît de tare îl iubește.
Tremura toată în prezența lui. Nu de frig. Tremura de prea multă văpaie.
Nopțile înscena tragredii în care el își joacă rolul alături de o oarecare Hera, ce îl ademenește cu cuvinte dulci și mîngîieri triumfătoare. El o sorbește ca îmbătat de vinul lui Dionis iar ea îi zimbește iscoditor semănînd Discordie.
Se trezește în lacrimi clocotinde căci e doar un copil.
Atît de fină, atît de adevărată... cu ochii reci ca un Luceafăr.
Ea îl iubea... atît de rece ca pe un Zeu.

Mi-e frică de tine

Mi-e frică de replicile nespuse care nu mi le arunci în față.
Mi-e frică se te privesc direct în ochi fiindcă mă pierd în ei.
Mi-e frică de atingerile tale scurte  care mă topesc.
Mi-e frică de glasul tău  care l-aş urma prin bezna unui labirint.
Mi-e frica de maturitatea ta în sufletul meu de copil.
Mi-e frică de atingerile care le primeşti din partea altor femei.
Mi-e frică de atenția pe care le-o acorzi altor femei.
Mi-e frică de frica pe care ți-o port.
Pentru că eşti tu - pentru că sunt eu - pentru că este o întregă lume necunoscută între noi.

Filosofii despre iubire

Fiecare din noi trebuie sa traiasca 3 iubiri:
-iubirea adolescentei, cind te indragostesti spontan de zimbet, de priviri, de cuvinte, si este cea mai sincera iubire. Vorbiti ore in sir la telefon, va treziti unul pe altul cu mesaje si sunteti de nedespartit.
-a doua iubire este cea dintre limita adolescentei si inceputul maturitatii. Gasesti o persoana cu perspective de viata comune, cu idei bogate despre viitor, va atasati puternic unul de altul si traiti pasiuni intense. Va mutati impreuna incercind de a crea un viitor comin. Dar cu cit mai mult traiti impreuna cu atit mai mult iubirea devina distrugatoare: certuri, reprosuri, insulte. Va distrugeti unul pe altul iar casatoria se amina pe citiva ani inainte. Pina in momemtul cind unul din voi renunta si pleaca.
Din acest moment te maturizezi complet si iti creezi barirere cu sexul opus. Tot ce poti sa oferi este prietenie. Mereu te urmeaza gindul unei noi dezamagiri, nu mai esti in stare de o noua relatie pentru ca te simti o persoana uscata de sentimente. Imbratisind pacea si linistea, savurezi noi prietenii si noi cunostinte de care totusi te tii la distanta. Nu raspunzi la sunete, nu accepti intilniri, esti programat doar pe #FriendsZone.  La un momemt dat apare in viata ta cineva care iti trezeste anumite emotii dar nu stii cum sa le explici. Ii acorzi o atentie aparte si incetul cu incetul topeste gheata. Discutii lungi si diverse care descos framintarile fiecaruia din voi. Simti ca  ai incredere oarba in glasul lui, cu toate ca il cunosti de foarte putin timp. Simti o legatura sufleteasca, puternica si mult mai matura ca precedentele. Dar iti este frica. Te judeci pentru expresiile spuse sau nespuse, pentru ce ai vrea cu adevarat sa-i spui si ce iese defapt. Judeci circumstantele in care v-ati cunoscut si diferentele dintre voi. Esti gata sa-ti imaginezi toata viata inainte alaturi de un om la fel de rational ca tine dar Nu. Nu risc sa mai trec inca o data prin tot. A 3 dragoste este cea mai puternica pentru ca se bazeaza pe intelegere si respect. Gasesti caldura sufletului pereche. Asta o stiu doar parintii nostri. Ei sunt generatia dragostei a treia.

Hrană sufletului

Cea mai interesantă, cea mai periculoasă,și cea mai lungă este călătoria încăutarea propriului EU. Interesantă deoarece cunoști toate rolurile pe care le ai în viață, periculoasă - deoarece nu știi pe cine vei găsi la capătul labirintului, lungă -  fiindcă această căutare durează o viață: ce de acum,cea precedentă și cea viitoare.

Problema cea mai actuală este că se pune prea mult accent pe înfățișare și prea puțin pe personalitate. 
Nu v-ați săturat de atîtea păpuși din porțelan - gata scoase din vitrine: machiaj, tatuaj, gene false, păr fals, silcon, buze siliconate,  smokey eye, shugaring etc... care defilează pe străzile orașului cu tocuri de 16 - 20 cm ieșite la cumpărături.? Dar de băieți care se plimbă în BMW, Audi, Mercedesuri cumpărate pe bătăturile din palmele părinților ce lucrează peste hotare.
Copii de bani gata care la prima pălitură a vieții se fac țăndări:

FUMATUL "E uşor să te laşi de fumat. Am făcut-o de sute de ori." MARK TWAIN

JOCURILE DE NOROC "Într-un pariu există două mari plăceri: aceea de a câştiga şi aceea de a pierde." 

ALCOOLUL"Omul inteligent este forţat să se îmbete pentru a putea petrece timp cu proştii."ERNEST HEMINGWAY

DROGURILE"Ah, înţeapă-mă de 100 de ori şi-ţi voi mulţumi de 100 de ori, Sfântă Morfină"JULES VERNE

Părinții se acuză de eșecul copiilor lor și se frămîntă între ”unde am greșit?” și ”cum aș putea corecta situația”. Dar problema nu vine de la ei ci ea se găsește în fiecare din noi. Astfel cum noi ne creăm, cum ne modelăm, cum și cu ce ne hrănim sufletul. 
Nu  cuceri printr-o bucată de metal lustruită pe 4 roți, cucerește prin conjugarea  verbelor, prin ingeniozitatea ta de bărbat,  nu prin greutatea proteinelor îndopate în tine dar prin circumvoluțiunile creierului.  

Da, ești frumoasă! Ești frumoasă pînă nu se apropie un oarecare el de tine și vede sloiurile de pudră pe față, buzele rujate în exces de limita lor,iar de la  parfumul tău mai ca i s-a făcut amar în gît. Te vede ocupată în telefon și își dă seama că singura discuție dintre voi este doar să-ți dea like-uri. 

Unde te-ai pierdut? De mică doreai să devii medic sau profesor, mai apoi actriță sau dansatoare și acum ești o păpușă de porțelan. Ți-ai pus pe față  cîteva măști de faimă, mîndrie și ipocrizie, dar ai uitat acolo într-un colț al labirintului acea fetiță mică din tine îmbrăcată în straie vechi și rupte: Personalitatea  Toți ați uitat de acel copil care s-a înfometat  de dragostea față de sine, de ambiții și perspective, de respect și egalitate față de semeni, de toată omenia.




Eu am crescut împreună cu acel copil iar acum el mă hrănește pe mine:
Personalitatea este hrana sufletului meu.