Eu nu știu să iubesc ?...

Cineva mi-a reproşat că eu nu ştiu să iubesc.
- Ai inimă de gheața. Eşti o viperă fără sentimemte. Tu nu ştii să iubeşti, altfel îmi dădeai măcar o şansă...

Din motiv ca nu i-am împărtăşit aceleaşi sentimente de simpatie... Am ascultat atent toate reproşurile fără să scot un cuvînt sau o grimasă urîta.
Apoi l-am întrebat...

-spune-mi te rog atunci cum se numeşte atunci cînd persoana la care ții, îți întoarce spatele şi pleacă în altă locuință pentru un trai mai fastuos. Cum este atunci cînd te numeşte " Cel mai bun prieten" şi îți cere sfaturi despre fetele care îl înconjoară, cu care să iasă la plimbare, cu care să meargă în parc. Atunci cînd îți povesteşte despre cea cu care a petrecut o seară împreună  şi s-a simțit atît de bine... Cum se numeşte faptul că de față cu tine, flirtează şi îşi povestesc momentele vesele petrecute împreună iar tu stai deoparte şi încerci din răsputeri să zîmbeşti bucuriei lor. Cum se numeşte atunci cînd îți spune în fața că nu te suportă şi totuşi continui să-l ajuți, să-l susții, să-i fii alături în cele mai grele momente iar în schimb nu primeşti nici măcar un zîmbet. Cum se numeşte cînd te bagi cu tot cu cap şi mîini într-un lucru care nu ştii de unde să începi sau cum să-l termini pentru dînsul, ca să nu te creadă o proastă, ca el să fie odihnit şi să se relaxeze poate cu altele. Atunci cînd îți dă de înțeles ca un viitor comun nu va mai fi, dar în ochii tăi rămîne doar prezentul unor priviri şi saluturi reci. Cînd şansele la o nouă zi, un nou îneput...poate astăzi îmi va spune că mă iubeşte... se spulbera de dimineață cînd îl vezi cum caută femeia ideală în altele iar apoi îți reproşează că a pierdut şansa de a fi cu oricare din ele, căci au prieten şi încerci să-l consolezi că va apărea alta mai bună şi mai frumoasă. Acum spune-mi că eu nu ştiu să iubesc. 

Am înghițit un nod, am respirat tremurînd cu ochii cristalii şi am spus... dar eu nu pot să-l las fiindcă îl iubesc. Există iubire mai puternică decît atunci cînd eşti de acord să rămii prietenul său doar ca să-l ştii bine...
- Asta se cheamă umilință. Te laşi călcată în picioare, eu de mult mă întorceam şi plecam.
-Dar eu nici nu m-am gîndit să mă mişc din loc, asta se cheamă trădare. Eu nu îmi trădez iubirea. Alegerea pe care am făcut-o va rămîne cea mai bună alegere.  Eu ştiu că această întilnire a fost un  drum corect. Şi voi continua să cred în drumul meu pînă nu mă va distruge cu mîinile sale. Eu nu ştiu să iubesc? Tu mîine vei fugi în brațele alteia şi nici nu îți vei aminti de mine...  tu ştii să iubeşti?

Fericirea mea este în mîinile tale

Fericirea mea este în mîinile tale.
Arunc-o în vînt sau prefă-o în petale
de Trandafir.
Lasă-le să cadă pe apă.
Nu le ține și nu le strînge în palmă.
Apa le va uni pe toate într-un singur Trandafir
fără Spini.
Spinii i-am lăsat în palmele tale.
Iar el va înflori în mîinile altcuiva...
Acum ascultă. Ascultă valurile care plîng.
Nu sunt lacrimile mele, sunt lacrimile lor,
Zdrobindu-se de stînci în apărarea lor.
Petale albe, aproape străvezii.
Cu fiecare nunață de roșu s-au decolorat
Așteptînd să vii.
Ai închis ochii să nu privești
Cum ai lăsat să cadă ultima petală a fericirii mele
Poate și a ta.
Nu mă uita!.. dar ascultă
Ultima bătaie a inimii mele lîngă tine.
Ultimul surîs din această noapte... știi prea bine
Că alt trandafir va înflori în zorii zilei,
dar niciodată unul cu ochi cenușii.
acum îți spun: „Să nu mai vii!”.
Căci n-o să ai la cine te întoarce.
și vei găsi doar uscături și ace.


--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
My happiness is in your hands.
Throw it to the wind or turn it
into the Rose petals.
Let them fall over the water.
Do not hold  or clutch them in your palm.
The water will unite them all in one Rose
without Thorns.
I have left the thorns in your hands.
So he will bloom in someone else's hands ...
Now listen. Listen to the waves that are weeping.
These aren't my tears,these are waves' tears,
Crushing the cliffs in the defense of rose petals.
White petals,easily seen through.
They had faded their red color
Each time i expected for you to come.
You closed your eyes to don't look at this
How  you let the last petal of my happiness to fall down
And maybe yours too.
Do not forget me! ...Listen
To the last beat of my heart so close to you.
To the last smile of this night... you know too well
That another rose will bloom in the dawn,
But nevermore another with the same gray eyes.
Now I'm telling  you, "don't you ever turn back to me"
Because you do not have anyone to come back to.
And you will find only dry petals and needles.

Veninul meu!

Totuși nu pot să înțeleg!
Iubesc cu toată sinceritatea și tot sufletul. Este a 3 dragoste a mea în care m-am băgat pîn peste cap.
Iubesc dar sufăr. Nu văd dragoste în schimb, nu văd atenție,nu văd sentimente, văd doar un om preocupat de toate mai puțin de mine, de sănătatea mea, de fericirea mea, de dragostea mea.
Mă zbat între gîndul dacă are nevoie de mine sau eu așa cred. Poate încerc să mă agăț și eu de-o rădăcină de la mal care s-a uscat de mult.
Cum aș putea să te înțeleg. Nu suni, nu scrii... eu te sun și îmi zici că trebuie să te odihnești, să te regăsești cu gîndurile. Dar oare în gîndurile tale nu sunt eu?
Atunci unde sunt?
De atîtea ori am plecat ca să văd dacă vei merge după mine, dar tu nici nu mai întrebat unde plec?
De atîtea ori amîncercat să fiu tare cînd lacrimile fierb în ochii mei. Iar tu în bătaie de joc zici că sunt dramele mele.
Am încercat să te înțeleg. Poate vîrsta, poate dezamăgirea dar nimic nu poate fi o scuză pentru indiferența ta.Tu ești acel om care spunea la toți că mă iubește?  și asta a fost acum vre-o 4 luni în urmă.
Unde este locul meu? lîngă tine sau undeva departe, unde nu ajunge lumina acestei lumi?
Unde este iubirea ceea de copil care sclipea în ochii tăi!
Unde este îmbrățișarea primei întîlniri a dimineții?
Unde este ciocolata ascunsă sub masa mea?
Unde este pupicul pe obrăjor și acel „o zi frumoasă scumpa mea!”.
De ce încerc atît să găsesc explicații tuturor acuzărilor tale, cuvintelor aruncate aiurea.
Cine sunt eu pentru tine?
Cine am fost?
Unde am rămas în sufletul tău?
Trebuie să te scot din viața mea?
Asta ar însemna să trag cu penseta fiecare venă
și capilar din corpul meu  -  atît de adînc te-ai topit în mine.
Relația asta a devenit veninoasă și fiecare zi scurge din mine toate amintirile frumoase care mi-au mai rămas.
Aș vrea să mă salvezi dar tu mai mult mă otrăvești.
Toți îmi spun să te las, pentru că îmi aduci durere, dar eu aștept nopți întregi să suni, să vii, să mă cuprinzi.
Toți îmi spun că nu meriți dar eu te iubesc cu toată greutatea păcatului unui suflet rătăcit.
M-am gîndit și la sfaturile mamei tale:
„Ai de gînd să renunți așa pur și simplu? Pînă acum te-ai ținut și deja lași mîinile în jos? Eu știu cum este el, și știu că nu se gîndește dar pe urmă o să-i pară rău!”
Dar ce contează că o să-ți pară rău după ce-o să pierzi tot, sau poate asta și aștepți iar eu sunt atît de naivă și încă cred că ai nevoie de mine. Nu sunt naivă sunt o proastă care crede în viitorul nostru. Fără motive, fără fapte doar cred!

Invitație la nuntă...

Tot timpul m-am condus în viață după criterii și principii:
-cum îmi aleg prietenii,
- cu cine vorbesc și cum vorbesc
-cu cine mă întîlnesc și îmi petrec timpul...
M-am condus după părerile oamenilor și ceea ce cred alții despre mine, mai puțin m-am gîndit la fericirea mea.
Acum, după atîtea relații eșuate, prietenii care le-am dat uitării și oameni cu care mă limitez să vorbesc , am ales să fiu singură. Totul mergea bine și în liniște. Universitate - lucru, lucru - universitate, lecții de chitară, cursuri auto și muzica din căști. Viață personală - zero!.
Așa, într-o oarecare jumate de zi, m-a văzut el. Așteptam liniștită, la un colț de intersecție, instructorul meu auto, mașina mică,roșie în care mă refugiam pe o oră jumate în fiecare zi : nervi aruncați pe taxiști și șoferi agresivi care te taie în plină bandă.
Mi-a tulburat liniștea  apropiindu-se de mine printr-un „pe cine așteptați?”. Nu aveam chef de discuții și i-am răspuns monoton pe cine și ce aștept. A înțeles că nu are șanse de a găsi vre-un contact cu mine și a plecat în chestiile lui. Chestii importante de om însemnat (da, mă rog,  nu asta contează... ). Nu mi s-a întipărit figura, imaginea, doar vocea și ochii. Un timbru plăcut de bărbat încrezut și ochii ca focul, Lumina soarelui de ora 4 seara, băteau în irisul ochilor săi negri dîndu-le o culoare deun cărămiziu arzînd.
Ne-am revăzut peste cîteva zile de la distanța de cîțiva metri. El se întorcea din oraș cu o domnișoară ce se afla la conducere în mașina lui, eu, tocmai plecam acasă după ora mea de conducere a colegului său de serviciu. M-a văzut și mi-a zîmbit plecînd capul în jos cu un respect profund. I-am zîmbit în răspuns iar pe buze mi s-a citit un bună ziua! indiferent.
S-a întîmplat așa că instructorul meu trebuia să plece de la școala dată, iar eu trebuia să trec la altul. Nu am vrut. De ce aș vrea? Eram conștientă că mă va instrui El -  cel care mi-a tulburat liniștea atunci, cel care simțeam că mă urmărește, mă caută, , mă așteaptă. Altă alegere nu am avut.Acolo îmi era convenabil prețul, calitatea și mașinile.
Am făcut însă pasul și am sunat după un timp. Straniu - glasul care a răspuns, de parcă îmi aștepta apelul. Nuștiu cum s-au petrecut toate. Nuștiu cum... Persoana pentru care purtam un respect enorm păstram o distanță cosmică. Credeam că la vîrsta lui, are familie, copii, e fericit și este un bărbat de succes. Nu am înțeles nimic. De ce eu? de ce atîta atenție, pe care o transformam involuntar în relație de student - profesor și mă îndepărtam tot mai mult de dînsul. Totuși simțeam că multe rămîn nespuse, și acele priviri furișate pe ascuns le simțeam ca pe niște sărutări.
El a deshumat în mine emoții care nu doream să le recunosc. Mi-a fost frică. El - Eu - ce vor crede toți ?, cum se vor uita?, ce vor judeca? ce va crede mama? fratele? M-a cuprins o panică profundă și am ținut tot în taină. L-am convins și pe dînsul să-mi fie complice. Pentru mine este o crimă, o diferență prea mare, principii severe care au trecut peste normă, dar îl iubesc și mă iubește...
și cu toate acestea lui îi era indiferent, de parcă ar fi gata oricînd să strige la toată lumea cît mă iubește și cît de fericit este, sau poate sunt doar iluziile mele.


Fratele, reîntors recent în țară, pe un timp scurt nu s-ar fi interesat vre-o dată de viața mea personală fiindcă o are pe al lui și ce ar fi putut afla interesant despre mine dacă nu ma văzut vre-o cîteva luni. Mama, mereu ocupată cu serviciul ei stresant de profesoară, reușea doar să-mi arunce vre-o două întrebări cum la lucru și dacă am poftă de mîncare cînd mă întorceam seara tîrziu.

Am avut o șansă timp de 2 săptămîni să-i spun fratelui și mamei dar nu am avut curaj. Sunt o fricoasă. Și m-am îngropat în propria frică și minciuni căci au aflat singuri, nu știu de unde, nu știu cum. Tot ce am primit ca răspuns după tăcerea lor  de cîteva zile că „nu l-aș vrea ca ginere”.
Iar fratele, înainte de plecarea sa, cu toată supărarea citită în ochii lui, m-a cuprins șoptind: „să nu mă chemi la nuntă, nu voi veni”. 

Invitație la nuntă nu va fi, nici nuntă nu va fi. Mă costă prea mult, mă costă familia mea, iar fericirea și dragostea sunt trecătoare.

Iartămă! Imperiul de care vorbeai nu poate exista!

Dragostea nu e făcută pentru noi

Dragostea veșnică nu este pentru muritori. De fapt ea durează puțin. Nici 3 ani măcar nu durează, Dragostea o simți intens pînă în momentul cînd zici cu voce tare TE IUBESC. Din secunda după- nu mai simți nimic din ce ai spus sau ai simțit pînă atunci. De parcă tot misterul s-a spulberat și iepurașul a fost scos din pălărie fără nici o magie.
Dragostea adevărată nu există pentru că lumea e un teatru de păpuși iar păpușile nu pot iubi.
Dragostea durează secunde iar restul e dorință de a cuceri, de a sufoca cu emoții, de a face pe eroul sau eroina demonstrînd ce sacrificii poți aduce pentru ochii lumii.
Dragostea costă bani și investiții. Nu mai credeți că toate fetele se aruncă după bani și mașini luxoase, ele văd bărbați de succes, dar în primul rînd BĂRBAȚI, nu un copil care umblă cu lei de unu în buzunar, un tricou șifonat și caută cel mai ieftin trandafir de la ghișeurile străzii.
Dragostea este închisoare. Nu te eliberezi de nimic dacă spui despre sentimentele tale, din contra -  socoate că cineva are compromisuri împotriva ta și se poate folosi de slăbiciunea ta. Își va bate joc, se va folosi de charm și te va învîrti pe degete pînă nu vei face totul pentru persoana dată. Iar la urmă te va arunca, ca pe o cămașă veche.
Dragostea nu e scrisă în stele, în cifre sau în horoscop. Este doar o pulbere de cosmos ca să ducă lumea în eroare, ca să nu ne lase să trăim monoton și planificat.
Mai bine o prietenie pe viață decît o iubire de-o zi. Prietenia cunoaște iertare, cunoaște greșeli și acceptări - dragostea nu! Dacă ai greșit, iubirea nu iartă. ea ucide tot ce este frumos și otrăvește tot ce este dulce. Ea rupe pămîntul de sub picioare și pe cît te ridică mai sus cu atît te trîntește mai rău în pămînt.
           Nu este greu să iubești. Este greu să aștepți iubire. Nu aștepta niciodată nimic de la nimeni pentru că cele mai frumoase momente se întîmplă pe neașteptate.
Dar atîta timp cît încă nu ți-ai pierdut mințile după cineva trăiește LIBER...LIBER...LIBER..

Ea îl iubea... atît de rece ca pe un Zeu

Ea îl iubea... atît de rece ca peun Zeu.
Era un copil.
Iubea atît de matur. Poate mai matur decît unii adulți.
Îl urmărea precum nimfa Euridice pe Orfeu. Iar el nu. Nu o iubea.
Ea, era doar un copil.
O fată cu ochii ca gheața care te răstigneau în friguri dintr-o privire, dar sufletul ei era în flăcări. Nimeni nu știa. Dar ea ardea. Ardea pentru dînsul în cele mai satanice focuri.
Iar el mîndru și rece. Ca un nemuritor îl arunca în flăcările ei de fiecare dată cînd o privea și nici nu bănuia cît de tare îl iubește.
Tremura toată în prezența lui. Nu de frig. Tremura de prea multă văpaie.
Nopțile înscena tragredii în care el își joacă rolul alături de o oarecare Hera, ce îl ademenește cu cuvinte dulci și mîngîieri triumfătoare. El o sorbește ca îmbătat de vinul lui Dionis iar ea îi zimbește iscoditor semănînd Discordie.
Se trezește în lacrimi clocotinde căci e doar un copil.
Atît de fină, atît de adevărată... cu ochii reci ca un Luceafăr.
Ea îl iubea... atît de rece ca pe un Zeu.

Mi-e frică de tine

Mi-e frică de replicile nespuse care nu mi le arunci în față.
Mi-e frică se te privesc direct în ochi fiindcă mă pierd în ei.
Mi-e frică de atingerile tale scurte  care mă topesc.
Mi-e frică de glasul tău  care l-aş urma prin bezna unui labirint.
Mi-e frica de maturitatea ta în sufletul meu de copil.
Mi-e frică de atingerile care le primeşti din partea altor femei.
Mi-e frică de atenția pe care le-o acorzi altor femei.
Mi-e frică de frica pe care ți-o port.
Pentru că eşti tu - pentru că sunt eu - pentru că este o întregă lume necunoscută între noi.