Praf de stele

Nu stiu ce ma enervat mai tare: faptul că ai zis ca stiu doar câteva cuvinte ce tin de informatica sau ca ti-am spus in șoaptă ca te iubesc si nu ai răspuns nimic. Sau m-am supărat pe mine ca am zis te iubesc ca sa nu auzi si degeaba așteptam un raspuns. De ce mereu imi imaginez povești care nu se întîmplă. Credeam ca va fi ziua noastră exact 31 de zile de când te stiu si doream sa fie tot atât de special, plimpbare, luminițe, zâmbete, tot cerul deasupra noastră si aerul rece in care ti-as fi spus lângă globurile de Crăciun Te iubesc si asa de tare m-am speriat de acest joc de gânduri ca special m-am certat cu tine. Stiu ca m-am atasat mult, după atîta timp ai venit ca o rază de soare, de asta si te numesc mereu моё солнце...солнце...si daca mi-am permis sa cred in căldură care mi-o oferi nu as vrea sa descopăr că e doar un joc si nu e reciproc. As vrea sa rup tot aici, cu toate ca stiu -e prea tarziu pentru mine, dar poate nu e prea tarziu pentru a-mi salva timpul. Credeam ca toate cele 3 mari iubiri au trecut si ca va urma doar simpatie, atașament si prietenie dar tu...tu...ce ai tu?..de ce tu? Nu esti nici pe departe ce cautam si nici ideal, dar esti..eu...esti exact o bucățică din mine, aceeasi nebunie din capul meu, esti un adevărat haos de praf de stele care imi provoacă si zîmbete si frică și emotii si adevărate explozii de fericire. Cu tine sunt eu, dar tu ?
Nu stiu ce sa astept de la tine, nu stiu cum sa-ti vorbesc, nu stiu cum sa ma comport. Vreau sa fiu eu cea adevarata si sa ma accepti asa cum sint, si..da! chiar vreau sa ma iubesti si as vrea sa-mi dau seama cand se va intimpla asta sau daca se intimpla, si, in genere, vreau sa tiu ce e in mintea ta!