Atunci când ne aducem aminte de copilărie și școală, toți își amintesc de prima profesoară, de clasa I, de banca în care au stat și primul abecedar.
Eu când mă gândesc la școală, mereu îmi amintesc de rățuștele celea din carton pe un lac mare albastru tot din carton, care nicidecum nu se lăsau numărate, scăzute, adunate, si cât chin... Doamne, cât chin când mie îmi zbura mintea la joacă și soarele de afară. Curând se începea școala și acela era să fie ultimul meu an de joacă...
Dar simțeam ațintiți asupra mea acei ochi blânzi care se umpleau cu dezamăgire. Trebuia să-i fac mai fericiți, trebuia să-i fac mândri de mine. Și au început rățuștele una câte una să se adune în 2, în 3, în 7 și să se scadă în 4, în 3. Și au început literele să capete forme, silabele – fonetică, cuvintele-sens, poeziile-suflet, și micul pui de om-înțelepciune.
Ți-am dus dorul... un dor nebun să mă înveți doar pe mine. Îmi amintesc serile târzii de la măsuța mea de lucru, lampa albă care răspândea lumină și tăcere, cartea galbenă de gramatică a limbii române pentru dictări și glasul tău dulce rostinde cuvintele care se înșirau atât de caraghios pe foaie. Acelea erau unicile momente când erai doar a mea și nici un copil nu îți fura atenția. Nici acum nu m-am învățat să scriu frumos dar am înțeles că asta nu e atât de important în viață. Important este să știi să scrii corect.
Ești profesoara vieții noastre!
Recunosc cu respect către ceilalți, că nici un profesor nu a reușit să mă inspire așa cum ai reușit tu: dacă faci greșeli – taie, scrie răspunsul corect și mergi mai departe. Dacă nu știi - citește, caută răspunsuri! Și acea notă de severitate care atunci ne făcea să fim supărați pe tine, acum le înețelegem altfel. Noi nu eram simpli elevi, dar trebuia să fim cei mai buni elevi din școala vieții noastre. Pentru că suntem copii tăi. Și te iubim așa cum ai fost, cum ești, cum vei fi.
Recunosc cu respect către ceilalți, că nici un profesor nu a reușit să mă inspire așa cum ai reușit tu: dacă faci greșeli – taie, scrie răspunsul corect și mergi mai departe. Dacă nu știi - citește, caută răspunsuri! Și acea notă de severitate care atunci ne făcea să fim supărați pe tine, acum le înețelegem altfel. Noi nu eram simpli elevi, dar trebuia să fim cei mai buni elevi din școala vieții noastre. Pentru că suntem copii tăi. Și te iubim așa cum ai fost, cum ești, cum vei fi.
Îți mulțumim pentru toată libertatea care ne-ai dăruit-o și încrederea în noi. îți mulțumim pentru vise împlinite și susținere, pentru lecții și educație, pentru așteptarea continuă a întoarcerii acasă. Îți mulțumim pentru zâmbetul pe buze când plecăm și ne faci cu mâna de la poartă iar întorcându-te plingi. Îți mulțumesc în special că lîngă tine ne simțim aceeași copii inocenți.
La mulți ani drag prieten, profesor și mamă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu