Cum mi-am pierdut emoțiile?

Am pierdut vremurile celor mai frumoase întîlniri, când stăteam în băncile școlii și scriam biletele de dragoste ca să le trimitem anonim iar apoi să vedem zîmbetul pe fața celui care l-a citit.
 Am pierdut bătăile inimii primului sărut și emoțiile primei întîlniri. Acum nici nu îți mai dai seama te-ai indragostit sau nu... sau pur si simplu persoana de langa tine este mai placuta sufletului ca restul.

 Acum nici nu mai exista acele 3 sau 4 luni de plimbari in parc, inghetate si micj pupicuri furate pe ascuns. Ne-am invatat sa fim directi pentru ca viata e prea scurta sa o pierdem pe alintaturi, emotii si timiditate. 2 saptamini si deja va cunoasteti " foarte aproape " si te gandesti ca te-ai grabit. Apoi cauti sa auzi acel " Te iubesc" magic plin de emotii rostit in soaptă la ureche, cand nu te astepti, undeva sub razele lunii, undeva unde doar bataile inimii ramin sunetul acelui moment. Dar asa si nu vine si daca va veni te gandesti "oare voi putea raspunde inapoi, sincer? "

Eu sunt obosita de la luru, el la fel... si tot ce ramine sunt acele cateva zambete aruncate unui film iar pupicul de noapte buna nici nu m-ai asteapta,  că cineva dintre noi adoarme primul.
Banal. Monoton. Simplu.

Diminetile imbraca aceleasi haine, grabiti ne trezim si plecam la serviciu fara sa ne mai uitam unul la altul si tacerea spune prea multe:
 ”- Iar esti supărată? Chiar așa tare îți palce să auzi macaroane pe urechi? Vii diseara înapoi?”
...Nu vin. Cu tine totul e simplu si clar  dar uneori nu inteleg, cand am trecut peste momentul cand privindu-te cu ochii mari, vei intelege ce vreau sa aud. Păi bine, de ce nu zic eu prima? Poate nici eu nu am ce spune si nici eu nu pot turna macaroane pe urechi mai ales cand sunt inca nefierte.

Banal. Monoton. Simplu. Si cand ma gandesc ca planificam atitea plimbări si intilniri in care vom trece prin fulgi si frigul de iarna, nopti nedormite vorbind la telefon, cadouri mici si mult semnificative pentru mine, si pupici furati pe ascuns in fata blocului. Apoi ar fi putut urma o seara romantica la teatru, cinema, restaurant, invitatia la un pahar de vin la tine acasa, muzica linistita, cuvinte dulci, atingeri ametitoare.... si o altfel de dimineata in care acest banal zilnic s-ar fi transformat intr-o altfel de caldura sufletului.

Poate inca nu este totul pierdut. Sau noi insine ne-am pierdut grăbindu-ne?