Mica noastră seară împreună!

Mica noastră seară împreună, a început de dimineață. A fost o zi plină de lumina şi căldură cu toate că afară ploua. Gîndul că seara te voi ține de mînă, după atîta timp mi-a umplut micul meu univers depresiv cu soare. Am decis să mergem la teatru şi să savurăm o piesă pe placul meu. Nu ştiu de ce ai fi acceptat şi nu ştiu de ce tu ai venit cu inițiativa. Doar cîteva săptămîni în urmă mi-ai dat de înţeles că nu vrei  să exist în lumea ta, că dacă aş fi o iluzie ai uita-o ca pe un vis urît. Iar acum eşti altul, de parcă ceva te-a schimbat. Nu am avut aşteptări că mă vei săruta sau măcar mă vei ține de mînă.
Totuşi a fost o seară mică şi perfectă. Ne-am bucurat de glume bune şi ne-am amuzat pe seama actorilor. Ne-am plimbat împreună şi am mai pus la cale soarta Moldovei. Am trecut strada şi m-ai apucat strîns de mînuţă...știi că mă tem de străzile mari. Am ajuns în capătul drumului, am ajuns la finele serii...Un felinar și o stație de autobus.
Şi tot ce mi-a rămas este o bucățica din scena filmată pe ascuns şi zîmbetul tău...Acel zîmbet care mă face să ştiu că nu am greşit îndrăgostindu-mă de un bărbat ca tine. Acel zîmbet care l-am cunoscut la prima noastră întîlnire şi pozele cu ursul din muzeu. Zîmbetul care a acceptat răspunsul meu la întrebarea ta dacă vreau să fiu cu tine. Acelaşi zîmbet cînd am privit primul film împreună, cînd am ajuns în vacanţa de iarnă şi prima lecție de schiat cu domnul Жора... De atîtea ori am auzit acel zîmbet şi de fiecare dată la fel ca prima oară, fiindcă fiecare amintire alături de tine am trăit-o din nou şi din nou.
Acel zîmbet... și ce va fi mai departe? Doi cunoscuți și micuța seară împreună!